Chestii ..

Nu stiu de ce, dar.. niciodata nu voi intelege adevaratul sens al cuvantului PRIETENIE.
Toti se considera prietenii tai dar intr-un final uita de tine. :-j
Nobody's perfect... Da, asta stim cu totii dar... Oricat de multe chestii ai de facut, aminteste-ti si de prietenul ala.. care? ala..ala..
Uneori .. ajung sa cred ca defapt nu exista prieteni ..
Sau poate da.. dar nu aici..
Cum ziceam, mereu am fost pe locul III...
Si niciodata nu mi-am putut inchipuii ca se poate mai rau de atat.. dar DA!..Se poate.. asa numitii prieteni nu dau doi bani pe sufletul celuilalt..Important e sa se simta ei bine pana la urma si nimic nu le mai pasa,mereu am pus suflet.. prea mult suflet si intr-un final.. se uita ca mai exist si eu.
The end.

Tradarea ...

Hmm..
Vi s-a intamplat vreodata ca prietenul cel mai bun sa va tradeze chiar atunci cand aveti cea mai mare nevoie de el/ea?
Presupun ca da.
Si mie ..
Era vara .. cald .. aveam 6 ani si am iesit afara .. fiind "noua" pe acolo nu aveam prieteni.
Dar era o fetita blonda, cu ochi verzi, de inaltimea mea.
Cu timpul ne-am imprietenit, am ajuns cele mai bune prietene, nedespartite, unde eram eu era si ea, unde era ea eram si eu.
Si asa au trecut anii copilariei .. alaturi de ea.
Am ajuns la scoala, clasa I, II, III. IV... Scoala nu ne putea sta in cale, aveam teme cu gramada dar ne faceam 5 minute pentru a ne vedea un pic..
Si am ajuns in clasa V .. profesori .. materie mai grea, dar eram unite.
Au venit anii adolescentei.. clasa VI... VII ... si uite ca totul s-a terminat.. Cei frumos dureaza putin, nu?
Deja eu ma invechisem .. trebuia sa fiu perfecta, desi nimeni nu e perfect.. Ne-am dat 10000 de sanse, dar nimic..
Odata cu anii adolescentei a inceput si LAUDA, INVIDIA, URA..
Si ceea ce ma durea mai mult era faptul ca nu reuseam sa o fac fericita desi ma straduiam foarte mult, ma certam cu cei dragi pentru ea, sa o pot ajuta sa treaca mai departe in "lungul drum al prieteniei noastre."
Dar acel drum nu era lung... era foarte scurt.. s-a terminat tot.. din motive prostesti..
Ea nu ma mai considera "sora ei cu care a impartit totul" ci doar o simpla EA.
De ce?
Pentru ca a aparut un alt cineva in viata ei, care .. poate ii aduce o raza de lumina in viata..
Poate ca si voi aveti un prieten bun care nu ati vrea sa i se intample nimic rau, si sa va fie alaturi mereu, dar aveti grija.. cel mai bun prieten iti poate fi cel mai mare dusman..
Acum nu regret nimic, eu nu iert usor.. Si .. odata ce mi-ai iesit din suflet, iesit esti pentru totdeauna..

... :|

E o seara oribila.
Am cea mai proasta stare, nu ma inteleg cu nimeni, nu vreau sa vad pe nimeni..
Stau si .. dau cateva pagini inapoi din viata mea, din prima zi cand m-am nascut, pana acum...
Aveam 5-6 ani .. eram fericita, zambeam, nu aveam nicio grija .. eram inconjurata de zambete, de iubirea tuturor..
Dar acum .. nu mai am nimic ..
Si .. viata mea e ca un film de groaza, sau mai bine zis.. o carte cu povesti ingrozitoare, si daca nu era acea carte, nu eram nici eu..
El era zambetul meu, fericirea mea .. Dar acum s-a terminat tot.. Te urasc..
Imi place asa cum sunt, defapt nu imi pasa cum sunt, unii ma cred ciudata, altii .. nu stiu ..
nu imi pasa parerea lor, nu oblig pe nimeni sa ma placa ..
The end ..

Scary movie.

Si uneori ma gandesc .. de ce tot ce se intampla un jurul meu e un film de groaza?
Pe zi ce trece toate lucrurile o iau razna ..
Si din nou imi acord o alta sansa, ma privesc in oglinda, dar .. cine e straina de acolo ?
O cunosc?
Parca eu nu eram atat de palida, eu aveam ochii verzi, si eram bruneta, dar acum .. vad doar o umbra care incet, incet se stinge..
Si .. am plecat, incerc sa ies la suprafata dar lumina ma orbeste, tipetele sunt de nedescris.. Te vad .. ma vezi .. ma respingi..
Te strig, te chem, te rog .. te implor.. Si din nou mi-ai intors spatele zambind ..
Doar el era acel .. el care ma facea sa zambesc atunci cand ma stingeam.. doar el...
Prefer sa ma inchid intre patru pereti, acolo mi-e bine, dar .. o ceata neagra se lasa peste mine ..
Ma izbesc de toti peretii, ametind..
Si de multe ori imi pun intrebarea : Cine sunt eu? Oare exist?
Ma lupt cu timpul, ma lupt cu tine..
Hate you.

Ne-am stins...

Priveste un pic pe geam..
Vezi cat de frumos e? Vezi ce fericiti sunt ei?
Si acum ma uit in jur .. si ce vad? Un brad cu multe luminite, un calculator si o oglinda lipsita de luciu, ma privesc.. Oare chiar eu sunt ea?
Oare de ce mai exist? As mai avea vreun motiv? Ma pierd in lumea asta mizerabila, ma pierd in ochii tai care izvorasc multa ura, ma pierd...
O noua zi, o noua provocare .. As vrea sa te pot privii, dar imi intorci spatele in sictir..
De ce ma urasti atat de mult? Dar de ce mai intreb!?
Am fost fermecata de un simplu zambet fals, eram drogata cu ura ta .
Dar urandu-ma atat de mult, te-ai atasat de mine fara sa vrei, totul s-a transformat in iubire, in caldura sufleteasca .. si .. asta doar pentru scurt timp, dintr-o data totul s-a terminat, brusc.. Au fost multe virgule puse dupa fiecare cearta, si am ales sa punem si un punct... un punct care a sfarsit tot...
Acum .. suntem stinsi, suntem morti, pierduti intr-un intuneric prea luminos.....

Stau mereu si ma gandesc .. cum ar fi daca as fi si eu fericita din plin.. cum ar fi daca as putea zambii din plin si sa nu mai fiu acuzata de zambete false aruncate in ura..
Poate ca.. vor ramane doar ganduri.. iluzii.. vise.. toate adunate intr-un fulg de nea si spulberate in tacerea noptii..
Era vara.. totul era perfect, nu ne gandeam o clipa la viitor.. dar hranindu-ne cu himera, dintr-o data totul a disparut, s-a spulberat, si.. s-a dus.. departe de tine.. departe de noi..
Mereu mi-am dorit sa pot avea o casa din carton pe fundul marii, sau.. sa locuiesc undeva departe de lume... sa fiu doar eu cu mine..tipand in tacere, sa imi pot varsa imaginatia pe acele randuri triste si intelese doar de mine... sa pot gandii cu voce tare si sa pot dormii cu ochii deschisi..
Poate ca acum nu realizam si ne gandim ca e doar o joaca de copii...te urasc.. MA URASC..
As vrea sa pot visa.. si acele vise sa devina realitate, sa putem plutii de fericire si sa ne lasam dusi de val...
Dar cum totul s-a sfarsit.. ne raman doar amintirile, amintiri uitate intr-un cufar inchis cu o cheie pierduta.. intr-un ocean ..
Totul a luat sfarsit.. ne vom intalnii intr-o lume mai buna.. o lume fara limite...unde totul este alb si frumos..

Tu...Eu...Noi

Stateam intr-o zi si ma gandeam... de ce clipele noastre de fericire erau scurte...

Pai chiar asa.. De ce?

Pentru ca eu sunt diferita..

El e diferit...Noi suntem diferiti.. Si oare.. De ce?

Mereu aceeasi poveste trista.. Si cum orice inceput are pana la urma si un sfarsit.. Ieri, 26.09.2010 totul a luat sfarsit.. Taramul lacrimilor.. si multe altele au pus din nou stapanire pe viata mea.. Iar acum acel aer mult prea trist ma sufoca in tacere... Deja aud tipatul mut si sunetul tristetii...