Stau mereu si ma gandesc .. cum ar fi daca as fi si eu fericita din plin.. cum ar fi daca as putea zambii din plin si sa nu mai fiu acuzata de zambete false aruncate in ura..
Poate ca.. vor ramane doar ganduri.. iluzii.. vise.. toate adunate intr-un fulg de nea si spulberate in tacerea noptii..
Era vara.. totul era perfect, nu ne gandeam o clipa la viitor.. dar hranindu-ne cu himera, dintr-o data totul a disparut, s-a spulberat, si.. s-a dus.. departe de tine.. departe de noi..
Mereu mi-am dorit sa pot avea o casa din carton pe fundul marii, sau.. sa locuiesc undeva departe de lume... sa fiu doar eu cu mine..tipand in tacere, sa imi pot varsa imaginatia pe acele randuri triste si intelese doar de mine... sa pot gandii cu voce tare si sa pot dormii cu ochii deschisi..
Poate ca acum nu realizam si ne gandim ca e doar o joaca de copii...te urasc.. MA URASC..
As vrea sa pot visa.. si acele vise sa devina realitate, sa putem plutii de fericire si sa ne lasam dusi de val...
Dar cum totul s-a sfarsit.. ne raman doar amintirile, amintiri uitate intr-un cufar inchis cu o cheie pierduta.. intr-un ocean ..
Totul a luat sfarsit.. ne vom intalnii intr-o lume mai buna.. o lume fara limite...unde totul este alb si frumos..