.

M-am trezit! Era o dimineata foarte friguroasa. Ploua! M-am apropiat incet de geam. Fulgera! Ploaia batea in geam foarte puternic..Am deschis fereastra...am intins mana in ploaie si am simtit picaturile reci care imi atingeau pielea. Ma simteam ciudat...parca nu eram eu. Am inchis fereastra si m-am indreptat spre pat. Eram atat de confuza. Nu vroiam nimic. Am iesit afara. Lacrimile ploii erau atat de reci... M-am asezat pe o banca pustie si priveam cerul. Era intunecat...si parea atat de trist.. Dar nu ma deranja. Dupa doua clipe am plecat. Era atat de frig. Dar nu imi pasa... Simteam ca am intrat intr-o lume total paralela. Mi s-a parut ca cineva ma striga, ma vrea...Dar nu...Abisul tristetii exista. La fel si taramul lacrimilor. M-am intors... Nu mai ploua... Un curcubeu si-a facut aparitia...dar peisajul mi se parea neschimbat...As pleca intr-un loc pustiu...Dar pentru ca nu se poate...inca mai visez...Mi-ar place ca aceasta poveste imaginara sa fie reala... Asa ca ma exprim in cuvinte..